Pro-Scris a împlinit 10 ani: cronica unei morţi anunţate anul trecut
Am câteodată senzaţia că obiectele, şi prin extensie, ideile şi proiectele au şi ele, precum oamenii, destinul lor. Un destin care, inerent, duce – mai devreme sau mai târziu – la dispariţie. Lucrul important, ca şi la oameni, nu este însă dispariţia, ci ceea ce se lasă în urmă.
De curînd Pro-Scris a împlinit 10 ani. Ceea ce a lăsat Pro-Scris în urmă vreme de 10 ani, puteţi vedea, în continuare, aici, site-ul este şi va rămâne funcţional. Şi veţi judeca singuri, dacă s-a ridicat sau nu la înălţimea aşteptărilor, dacă tonul său uneori – sau mai degrabă adesea? – bătăios a fost sau nu justificat. Aşa, de nostalgie, am aruncat o privire pe primul număr, care acum stârneşte mai degrabă zâmbete. Dar, dacă aveţi chef de distracţie, frunzăriţi mai bine o revistă IT de acum 10 ani şi veţi râde în hohote de capabilităţile de ultimă oră de atunci, anunţate cu mare pompă… O tempora, o mores!…
Îmi propusesem ca, în acest ultim articol din Pro-Scris, să fac o trecere în revistă a peisajul science fiction românesc din ultimii 10 ani. O lume mai degrabă atipică, din mai multe puncte de vedere, bla-bla-bla…
Dar la ce ar folosi? La urma urmei, lucrurile sunt extrem de clare pentru cine s-ar învrednici să se uite la ele. De ce să le reamintesc la nesfârşit? Iar să „tun şi să fulger” pe marginea „atracţiei gravitaţionale” de stânga care se resimte în SF-ul românesc? Iar să „suspin” că renasc cenaclurile şi organizaţiile supra-cenacliere? Iar să „căinez” lipsa „eternă” de implicare a scriitoriilor de science fiction în treburile „cetăţii”? Lista este lungă, dar sunt lucruri spuse şi repetate de multe ori…
Poate că mai corect este, acum, la final, să ne ocupăm puţin şi de „bârnele” din site-ul propriu…
Cred – sau îmi place să cred – că una dintre realizarile notabile ale Pro-Scris-ului a fost refuzul în faţa compromisului. Din păcate însă, acest lucru nu a mai funcţionat în ultimul an. An în care Pro-Scris a avut o scădere extrem de vizibilă de formă. Nu voi enumera aici motivele, în momentul de faţă nu mai au relevanţă.
Doresc însă să-mi asum în totalitate acest ultim an relativ dezastruos al Pro-Scris-ului. Revista trebuia închisă undeva în toamna trecută. Gestul de acum, dublat de bâlbâiala de la începutul acestui an, este o reparaţie tardivă. Prezint aşadar cititorilor reviste scuzele mele de rigoare. Le mulţumesc, totodată, tuturor colaboratorilor revistei, mai vechi şi mai noi, pentru efortul depus. Ultimul, dar nu cel din urmă, îi mulţumesc lui Györfi-Deák György pentru lungul drum străbătut împreună ca „pro(-)scrişi” ai science fiction-ului românesc.
„Aventura” Pro-Scris-ului a luat sfârşit.
În încheiere, nu pot decât să sper, cu optimism ponderat, că cineva va avea poate de învăţat din lecţiile, bune şi rele, ale Pro-Scris-ului. Şi că poetul Horaţiu avea perfectă dreptate atunci când spunea, în urmă cu peste 2000 de ani, Non omnis moriar. Citeste tot articolul pe sursa originala