Din zorii feminităţii, din vremuri amemoriale, femeile şi-au pus întrebarea pe care mi-a pus-o alaltăieri fetiţa mea în vârstă de douăzeci de ani: “Mamă, ce sunt banii? De unde ne vin ei?” Şi stiu, cele mai multe mame dau acestor întrebări instinctiv răspunsul că “pe bani i-a făcut Domina, ca să ne îndestuleze pe noi, fiicele Ei”, însă eu mă consider o femeie ambiţioasă şi n-aş vrea ca fetiţa mea să cadă atât de timpuriu în obscurantism. A trebuit să-mi imaginez pentru ea un răspuns documentat, contabil şi totuşi pe puterea ei de înţelegere – şi iată, astfel a pornit ideea lucrării de faţă.
Fetiţa mea abia dacă ştie să citească sau să tasteze, însă are deja noţiunea a ceea ce este un cont, ştie şi că sunt de mai multe feluri şi că în conturile acestea, ca în niste vârtejuri, se adună sau se evaporă banii, constituenta fundamentală a Monetariei. Ştie sau intuieşte cum conturile se pot transforma din unele în altele, cum ponderea lor este variabilă, cum se contopesc sau se resping. M-a urmărit adesea la calculatoare cum supravegheam încordată frământarea câte unui cont nebulos din care nu ştiam ce sume vor erupe, sau evoluţiile bursiere ale unor fonduri (care, de fapt, sunt tot sisteme de conturi), dictate de voinţa nu-se-ştie-cui. Stiu şi că foarte multe femei care se ocupă cu aceste observaţii şi monitorizări sunt departe de a intui ceea ce se petrece şi că, neavând pregătirea contabilă necesară, nu fac decât să îngâne “Mama noastră” atunci când conturile lor se evaporă sau când acţiunile lor scad periculos de mult.
Contabilitatea primară ne învaţă că “banul este structura ultimă, imuabilă a Finanţei”, ne învaţă şi de cuantificarea sumelor de bani, învăţăm şi legile fundamentale ale Contabilităţii, interacţiunile fundamentale între conturi şi bani, între bani şi bani, şi între conturi şi conturi. Atunci aflăm şi legităţile pe baza cărora este structurată întreaga Finanţă şi pe baza cărora – în principiu – putem prevedea orice, de la evoluţia simplă a unei tranzacţii bugetare de tipul înainte-înapoi-şi-tot-pe-loc, până la structuri complicate cum ar fi marile edificii contabile ale contemporaneităţii: Cele Douăsprezece Megalotrusturi, Casa de Asigurări, Riscuri şi Prognoze de Stat, Ministerul Finanţelor Publice şi Nepublice. Aşa că am pornit să-i explic fetiţei mele care sunt legile fundamentale ale Contabilităţii. Şi i-am explicat că Mama noastră, sau Domina, nu stă să urmărească fiecare cont sau tranzacţie bursieră, aşa cum facem noi, deoarece ar fi o ocupaţie prea plictisitoare pentru Marea Doamnă a Monetariei; S-a mulţumit aşadar cu stabilirea unor legi imuabile ale Finanţei şi de acum poate dormi liniştită, pentru că lucrurile curg de la sine aşa cum a fost dat. Citeste tot articolul pe sursa originala