Blog RomaniaSF Online

Aseara am fost la primul meu public reading din Canada. Cum am ajuns acolo? Dupa cum am mai mentionat si cu alta ocazie, sint membrul unui cenaclu de literatura mainstream din Cabbage Town, denumit Parliament Writers’ Group. Este un grup de vreo douazeci de scriitori stabili, la care se mai adauga inca vreo zece care vin [...]

Mă trezisem dimineaţa târziu, destul de buimacă, după ce noaptea precedentă închisesem calculatorul la două şi jumătate. Da, dar terminasem teza de doctorat! Ceea ce urma, erau mai mult chestiuni de protocol. O vreme mi-am propus să nu mai aud de lingvistică şi, mai ales de influenţa structuralismului saussurian în filosofia lui Derrida. Aveam să iau o pauză în care… nu prea ştiam ce voi face. Pentru început, mi-am turnat o cafea mare, am deschis ferestrele şi-am lăsat să se scurgă din CD acordurile Dimineţii lui Grieg. Minunată zi! mi-am şoptit, vrăjită de desenele soarelui pe parchetul lustruit. Încă nu mă obişnuisem cu casa, deşi fusese construită de bunicii mei. Legea 10 le-o restituise, dar plină de chiriaşi, oameni bătrâni şi ei, care îi rugaseră cu lacrimi în ochi să nu-i dăm afară. Bunicii au cedat, rămânând la rândul lor chiriaşi la stat, în blocul turn din centru, pe la etajul şase… Apoi i-a strâns Dumnezeu… Chiriaşi, proprietari s-au trezit în Câmpiile Elizee, unde certurile nu-şi mai au rostul. În răstimpul unui singur an m-am aflat unică moştenitoare a casei de pe strada Lucian Blaga, fostă Banul Mihalache. Părinţii îmi muriseră de mult, crescusem ca fata bunicilor. Moştenisem o casă şi multe amintiri… Chiar! Ce-o fi în lădiţa aceea grea pe care o găsisem în debaraua de la bloc? Caiete, văzusem, dar ce conţineau? Le-am înşirat pe toate în jurul meu, pe covor. Din fericire, erau numerotate!... Citeste tot articolul pe sursa originala

Happy Bear with roll-up banner Vă spun mîine sau poimîine la ce anume am muncit. Deocamdată, precum spune şi titlul însemnării, voi fi scurt şi-am să vă îndemn cu lectura în noi direcţii, cu speranţa că vă voi convinge să contribuiţi... Citeste tot articolul pe sursa originala

Editori: Michael Haulică, Horia Ursu Rating: Editura: Millennium Press Anul apariţiei: 2009 332 pagini ISBN: 978-973-88934-3-6 Nu este un secret că, de foarte multă vreme, proza scurtă pierde teren în faţa romanului. Acest fenomen trist est... Citeste tot articolul pe sursa originala

Povestirea “The Ray Gun: A Love Story” de James Alan Gardner (Asimov’s 2/08) este cîştigătoarea premiului Theodore Sturgeon Memorial. Premiul va fi decernat la 10 iulie, în cadrul Conferinţei Campbell, care va avea loc la Lawrence, Kansas, 9 - 12 iulie.… Citeste tot articolul pe sursa originala

* La libraria Cartea de nisip din Timisoara se va inaugura astazi un anticariat interactiv: Regulamentul de functionare e aici. * Doua articole interesante: unul de la Guardian – Let’s stop sneering at fantasy readers si unul de pe Bibliobs – ... Citeste tot articolul pe sursa originala

Little Brother de Cory Doctorow şi Song of Time de Ian R. MacLeod sînt cîştigătoarele premiului John W. Campbell memorial pe 2008. Premiul va fi decernat la 10 iulie, în cadrul Conferinţei Campbell, care va avea loc la Lawrence, Kansas, 9 - 12... Citeste tot articolul pe sursa originala

“Little Brother” de Cory Doctorow (Tor) si “Song of Time” de Ian R. MacLeod (PS Publishing) au castigat la egalitate  John W. Campbell Memorial Award 2008. Aceasta ar fi doar a treia egalitate din istoria premiului.  Cory Doctorow este si pr... Citeste tot articolul pe sursa originala

Sunt câteva noutăţi în blogroll. În primul rând Ruxandra Cesereanu s-a mutat pe wordpress, la fel şi capricornk13. un cristian şi-a împărţit blogul în bucăţi [le găsiţi la oficiale]. Tot acolo găsiţi blogul celor de la Cartea de nisi... Citeste tot articolul pe sursa originala

Câţiva oameni în vârstă povestesc. Este una din secvenţele de deschidere ale documentarului „În umbra Lunii” (producţie 2007, Discovery Films – lansat pe DVD în anul 2008). Bătrânei sfătoşi care par a-şi aminti câte ceva. Nu apare numele lor. Oameni în vârstă, bunici, poveştile unor vieţi în amurg, ce mai contează astăzi? „Tatălui meu”, spune unul dintre ei, care nu-şi ascunde nici vârsta, dar nici ochii extrem de vii, „care s-a născut la puţină vreme după zborurile fraţilor Wright (1904-1905, n. red), i-a fost extrem de greu să accepte că am fost pe Lună. Fiului meu însă, care pe atunci avea cinci ani, drumul spre Lună nu i s-a părut vreo scofală prea mare…” Numele povestitorului sfătos şi, în acelaşi timp, uşor ironic este Charles M. Duke Jr., pilotul modului lunar al misiunii Apollo 16...  Citiţi mai departe »

De la stânga la dreapta, Buzz Aldrin, Eugene Cernan, Charles Duke şi Harrison Schmitt, la o conferinţă în Elveţia, martie 2009